Burnout , o extrema a suprasolicitarii profesionale

Inceputul de an aduce cu sine si nevoia de a ne reorganiza , de a ne trasa noi obiective si a gasi un format existential in care sa existe echilibru , bucurie si eficienta. Multi dintre noi s-au ,,intalnit ,, cu suprasolicitarile profesionale si consecintele acestora. In termeni de specialitate se numeste sindromul Burnout ,  o extrema a suprasolicitarii, a asteptarilor exagerate, a consumarii si a dezamagirii. Acesta are o raspandire rapida, ca o epidemie, mai ales in marile organizatii. Efectele nu sunt vizibile imediat, dar pe termen lung, sunt grave. Persoanele care au dificultati in a se concentra, se odihnesc foarte greu noaptea, avand de asemenea dificultati in a desfasura activitati de recreere, chiar si in timpul concediului, prezinta deja simptome ale burnout-ului. Oamenii care isi duc acasa surplusul de munca si grijile de la serviciu sunt in pericol de consumare interioara. Suprasolicitarea cronica si stresul la nivel ridicat, pe o durata lunga de timp, pot duce la sindromul de burnout.

Psihanalistul Freudenberger a introdus acest concept si termen in anul 1974, demonstrand ca exista o epuizare provocata de participarea sufleteasca si de dezamagiri, care afecta persoanele aflate in domeniul social, care lucrau acordand ajutor persoanelor cu probleme. Acestia se loveau la un moment dat de limite personale sau impuse din exterior, fapt care ducea la o plafonare a curbei de energie si la dezamagiri. Consumul interior toceste sentimentul valorii proprii si consuma energia. Dictionarul clinic descrie burnout-ul ca “o stare caracterizata de epuizare emotionala, capacitate redusa de munca si eventual depersonalizare, ca urmare a unei discrepante intre asteptari si realitate la persoanele care lucreaza cu oamenii sau pentru oameni; etapa finala a unui proces pornit de la entuziasmare idealista si trecand prin deziluzionare, frustare si apatie; simptome: tulburari psihosomatice, depresie sau agresivitate, risc crescut de dependente…” (Pschyrembel, 2006).

In cartea “Psihologie medicala, sociologie medicala” (Buser/Kaul – Hecker, 2003), autorii prezinta burnout-ul ca fiind “o stare de epuizare la nivel fizic, psihic si emotional, care se instaleaza pe nesimtite sau debuteaza abrupt la munca, in timpul liber, in relatiile cu partenerii si cu familia, apare ca urmare a unei suprasolicitari de durata si se manifesta prin aversiune, dezgust si ganduri de evadare, cinism, negativism, nervozitate si sentiment de vinovatie.”

Sindromul burnout se caracterizeaza prin patru simptome-cheie:

EPUIZAREA: oamenii se simt foarte obositi si epuizati. Reactiile emotionale si compasiunea fata de ceilalti isi reduc din intensitate.

DEZAMAGIREA: la majoritatea oamenilor exista o dorinta de recunoastere, o dragoste neimplinita, o diferenta intre asteptari si realitate. Daca dorintele/asteptarile nu sunt indeplinite, se ajunge la dezamagire.

PIERDEREA AUTENTICITATII: aceasta apare cand oamenii ajung sa functioneze doar mecanic, automat. Acest fenomen se mai numeste si depersonalizare. Emotional, se observa o atitudine negativa insotita de cinism.

SENTIMENTUL UNEI CAPACITATI REDUSE DE MUNCA: oamenii nu se mai simt la inaltimea asteptarilor impuse. Senzatii ca reusesc tot mai putin, desi isi fac planuri pentru mai mult. La inceput indivizii incearca o rezistenta in fata acestor sentimente, insa pe termen lung, se ajunge la resemnare.

Re-balancing-ul si reintegrarea se poate face utilizand metode si tehnici de control si modificare a comportamentului. In primul rand, este necesara concentrarea pe autenticitate, individul acceptand viata asa cum este ea si oprirea luptei impotriva ei. Apoi este importanta dezvoltarea comportamentului proactiv si normalizarea asteptarilor si a starilor de incordare. Tehnicile de relaxare si mindfulness ajuta de asemenea in reducerea nervozitatii si a suprasolicitarii.

In burnout, situatiile prezente sunt vazute ca fiind mai mari decat rezervoarele de energie disponibile pentru depasirea lor. Aceasta impresie eronata, duce la o tensiune uriasa, la o incordare continua si la frustrari, utilizandu-se resursele de energie in exces.

Pasii si obiectivele pentru re-balancing-ul burnout-ului si reintegrare sunt:

Eliminarea situatiilor generatoare de frica

Schimbarea modului de apreciere a situatiilor

Modificarea strategiei de abordare a situatiilor de epuizare

Directionarea comportamentului de aparare pe niste cai positive

Constientizarea comportamentului de evitare

Primul pas in a stopa dezvoltarea acestui sindrom este constientizarea  urmata de analiza , sinteza si luarea unor decizii.

Va doresc in 2018 un traseu decizional cat mai rational si in armonie cu sufletul si mintea voastra.

Camelia Tamas

Lasă un comentariu